Cu siguranță, acolo în cer, pitit în spatele unei planete care, văzută de la o oarecare distanță, are forma unui ciolan, sălășluiește un dumnezeu al politicienilor. Sarcinile lui sunt nișate: ascultă doar rugile venite din partea oamenilor politici. De restul, se ocupă alți dumnezei, după meseria și înfățișarea fiecăruia. Dar nu stăruim în această bulă; poate cu alt prilej…
Ei bine, acest dumnezeu al politicienilor și-a făcut simțită prezența cu prisosință în ultimele trei zile. Mai întâi, pe meleagurile mioritice, unde le-a dat gândul cel rău pesediștilor lui Grindeanu să se înfățișeze, la braț cu consoartele lor, la paranghelia marelui boier de Timiș, etalând, cu dispreț și îngâmfare, garderobe și bijuterii de lux, în văzul întregului popor sărăcit de politica restrictivă a lui Bolojan. Rețelele sociale (gura lumii de altădată) au luat foc și au ajustat copios procentele partidului roșu, care de curând se cocoțase la putere, după ce în primăvară demolase guvernul liberal.
Degeaba au ridicat rugi și au fumegat cu tămâie, căci dumnezeul lor și-a întors privirea de la ei, pedepsindu-i astfel pentru aroganța lor și criza pe care o iscaseră cu bună știință, spre disperarea poporului.
Același dumnezeu al politicienilor s-a dat în spectacol pe continentul nord-american, îngropându-i pe republicanii lui Donald Trump sub un val (unii sunt de părere că a fost vorba de un tsunami) albastru.
Se pare că dumnezeul politicienilor a făcut alergie la culoarea roșie.
Ei, să nu își imagineze cineva că acest dumnezeu e mai cu moț decât alții, că valorile lui morale primează întotdeauna. (Iar cea mai bună dovadă este faptul că Trump a câștigat un al doilea mandat după ce a luat cu asalt Capitoliul în 2021; sau faptul că social-democrații din România au stat la butoane peste 20 de ani, în ultimii 36). În realitate, e un tip dubios, corupt până în măduva oaselor, dar are vorba mieroasă, iar femeile îl găsesc uneori ca fiind atrăgător.
A fost doar un puseu de responsabilitate și dreptate divină. Dar e bun și acesta din când în când; se mai echilibrează balanța și se restabilește democrația.
Dumnezeul politicienilor i-a dat peste bot președintelui american, încercând astfel să îi arate că a încălcat toate cutumele în materie de expunere publică și limbaj politic. Că prestația lui nu a făcut deloc cinste breslei pe care zice că o reprezintă. Nici șef de galerie în Ghencea să fii și nu te comporți ca un cioban în fruntea celui mai puternic stat de pe planetă.
Urmează doi ani… de vacanță (ar spune Jules Verne). Dar nici chiar așa. Politica nu intră în vacanță niciodată. (Doar oamenii de rând își permit un astfel de privilegiu). Politicienii croiesc mereu planuri, conspirații și trădări, spre deliciul unui dumnezeu alocat doar tagmei lor.