Gara CFR din Baia Mare a fost inaugurată pe data de 29 octombrie 1968. Primul tren a plecat din această gară în aceeași zi, către Dej. Este capăt de linie pentru toate trenurile din România. Din păcate, de atunci și până în prezent nu a beneficiat de lucrări de reabilitare, motiv pentru care băimărenii sunt nemulțumiți, pe bună dreptate, de modul jalnic în care arată acest edificiu.
Din punctul meu de vedere, comparativ cu alte gări din orașele mari, nu este cea mai deteriorată, dar nici cea mai modernă. Ceea ce înseamnă că multe gări din România sunt nereabilitate, singura intervenție fiind cea a femeilor de serviciu, care dau din când în când cu mătura în sălile de așteptare și pe peron.
Am apreciat mereu curățenia pe care o găsesc în baia gării din Baia Mare. Am apreciat și amabilitatea doamnei de la casierie, care a fost încântată când am cerut voie să fac câteva poze pentru acest mini-reportaj. Mirosul, totuși, era cel clasic, pestilențial, de toaletă publică.
Interiorul gării îmi pare rece și neprimitor. Prima oară când am intrat în această gară m-a surprins spațiul gol, care te pune într-o stare de alertă. Singurul lucru pe care îl găsești este un mini-market (cu prețuri decente, recunosc).
Am dorit, totuși, să aflu ce părere au și alții despre această gară, așa că am întrebat un grup de tineri care așteptau, probabil, sosirea unui tren. La întrebarea dacă se simt în siguranță în acest loc, o tânără mi-a răspuns că da, deoarece observă constant gardieni care patrulează în zonă, dar și pentru că există o stație de poliție în clădire.
În schimb, un alt tânăr din grup a spus că această clădire este „neglijată de Primărie, e foarte veche, nu s-a renovat nimic în gara asta de ani de zile”, și nu pot să-l contrazic.
Principala problemă pe care o pot identifica este tunelul, care arată deplorabil, mai ales pe timpul nopții, când, chiar dacă este luminat prin senzori, pare extras dintr-un film horror. La fel și mirosul din pasaj.
Un lucru important pe care Gara CFR din Baia Mare a omis să îl implementeze este reprezentat de rampele pentru persoanele cu dizabilități. Acestea există doar pe partea exterioară a gării, desigur, nu într-o stare extrem de bună, însă în interiorul acesteia lipsesc.
Sunt multe de spus. De scris, s-a scris mult despre acest subiect. De făcut, nu s-a făcut mai nimic. Căutăm vinovați? Ce folos? Căutăm soluții. Dar soluțiile nu sunt la noi, călătorii efemeri printr-o gară de la capătul căilor ferate române.
Fotoreportaj de Iustin Guraliuc
