„ATENȚIE! CADE TENCUIALA!” – acesta este mesajul care întâmpină trecătorii în zona Casei de Cultură a Tineretului din Baia Mare, o clădire care, odinioară, reprezenta un reper important pentru viața culturală a orașului. Astăzi, imobilul nu mai este decât o construcție degradată, care pune în pericol siguranța publică și simbolizează un proiect cultural abandonat.
Clădirea a fost construită în anul 1986 și a aparținut, până în 2017, Fundației Județene pentru Tineret. În urma unei decizii a Curții de Apel Cluj, imobilul a intrat în posesia Consiliului Județean Maramureș. La scurt timp după preluare, în anul 2018, a fost elaborat un proiect de restaurare, considerat necesar și urgent, având în vedere starea avansată de degradare a construcției.
Un an mai târziu, în 2019, clădirea a fost redenumită Centrul Cultural Maramureș, iar autoritățile au făcut public și costul estimativ al reabilitării: 94 de milioane de lei. Suma ar fi trebuit să acopere lucrările de reabilitare pentru cele două corpuri de clădire, precum și amenajarea exterioară. Cu toate acestea, până în anul 2023, singura modificare notabilă a fost actualizarea costurilor proiectului, care au ajuns la 114 milioane de lei, odată cu aprobarea indicatorilor tehnico-economici.
Ne aflăm în anul 2026, iar schimbările vizibile se rezumă la noua denumire a clădirii și la accentuarea degradării. Tencuiala se desprinde, fațada este afectată de trecerea timpului, iar riscul ca bucăți de material să cadă peste trecători este real. În lipsa unor intervenții concrete din partea instituțiilor responsabile, imobilul a rămas expus vandalizării și degradării continue.
Nemulțumirea este resimțită și la nivelul comunității. Băimărenii care tranzitează zona se declară dezamăgiți de lipsa de acțiune a autorităților. „Are o istorie tristă. Aș vrea ca autoritățile să acorde mai mult interes clădirii. Tot ce am primit au fost promisiuni și speranțe false”, afirmă un cuplu. Aceștia consideră că revitalizarea zonei ar aduce beneficii multiple: „Nu înțeleg de ce nu se dorește readucerea la viață a zonei. Sunt sigur că ar aduce numai beneficii. Ar păstra vie ideea culturii de odinioară și ar putea genera și profit”.
Pe lângă dezamăgire, există și teamă. O femeie în vârstă spune că evită zona din cauza pericolului: „Îmi este foarte frică de clădirile vechi, mai ales când arată așa. Oricând poate să cadă o bucată de perete și să lovească un om. Dar așa este în România, până nu moare cineva, nu se rezolvă nimic”.
După ani întregi de discuții, planuri și promisiuni legate de reabilitarea Casei de Cultură a Tineretului, clădirea rămâne, din păcate, un exemplu elocvent de potențial irosit. Un spațiu care ar fi putut redeveni un centru al vieții culturale locale continuă să se degradeze, în așteptarea unei decizii care să transforme intențiile în fapte.
Fotoreportaj de Iustin Guraliuc
