Moțiunile de cenzură au reprezentat, în ultimele decenii, unul dintre principalele instrumente parlamentare de sancționare a Guvernului, însă doar în cazuri rare au dus efectiv la schimbarea Executivului. De la căderea regimului comunist până în prezent, în România au fost depuse aproximativ 50 de moțiuni de cenzură, dintre care doar șase au fost adoptate.
Primul precedent s-a înregistrat în 2009, când Cabinetul condus de Emil Boc a fost demis prin moțiunea intitulată „11 împotriva României”, adoptată cu 254 de voturi. A urmat, în 2012, Guvernul condus de Mihai Răzvan Ungureanu, care a avut cel mai scurt mandat postdecembrist – doar 78 de zile.
Un episod aparte a avut loc în 2017, când Guvernul Sorin Grindeanu a fost demis chiar de partidele care îl susțineau, printr-o moțiune inițiată de PSD și ALDE. În 2019, Executivul condus de Viorica Dăncilă a fost, la rândul său, înlăturat prin votul Parlamentului.
Seria a continuat în 2020, când a căzut Guvernul Ludovic Orban, iar în 2021 moțiunea împotriva Cabinetului condus de Florin Cîțu a înregistrat cel mai mare număr de voturi favorabile din istorie – 281.
În acest context, votul asupra moțiunii de cenzură depuse în prezent capătă o miză majoră. Dacă aceasta va fi adoptată, premierul Ilie Bolojan ar deveni al șaptelea șef de guvern postdecembrist demis prin votul Parlamentului.
În cazul în care moțiunea nu va trece, Guvernul va continua să funcționeze, însă într-un context politic fragil, marcat de o posibilă guvernare minoritară și de negocieri constante pentru asigurarea majorității parlamentare.
Evoluția votului va influența decisiv stabilitatea politică din perioada următoare și direcția guvernării la nivel național.
