A apărut de curând o publicație gen revistă (200 de pagini, format A4), sub egida Consiliului Județean Maramureș, realizată de „Gazeta de Maramureș”, cu un titlu incitant: „Maramureș. Țara celor patru țări”. Pe prima copertă e reprodusă o hartă pe care o regăsim și la pagina 119, în articolul „Organizarea administrativ-teritorială a județului Maramureș de-a lungul timpului. Contribuții”, semnat de Teofil Ivanciuc. Harta indică delimitările celor patru regiuni, numite „țări” de către autorii acestui proiect editorial, dar și de mai mulți semnatari ai unor articole din lucrare (Timotei Sătmăreanul, pr. prof. univ. dr. Ioan Chirilă, Teofil Ivanciuc, Ioan Florin Roman, Raluca Maria Gherasin, dr. Anuța Pop, Diana Iluț etc.).
Un proiect cu un titlu jurnalistic, ușor forțat, dacă ținem cont de faptul că actualul județ Maramureș este alcătuit, în realitate, doar din trei țări (Maramureș, Lăpuș, Chioar) și un ținut (Codru). Acest aspect este subliniat și demonstrat cu prisosință de prof. univ. dr. Pompei Cocean, în articolul „Țările și ținuturile ca entități spațiale tradiționale” (pag. 21-30) din cuprinsul acestei lucrări, însă fără ca autorii proiectului să țină cont de teoriile și argumentele expuse: pe teritoriul României au fost identificate istoric și geografic, în depresiunile intramontane sau la contactul munților cu podișurile și câmpiile, un număr de 18 „țări”, având rolul de „nuclee de iradiere spațială a trăsăturilor și valorilor materiale și spirituale autohtone”. Ei bine, în lista oficială a celor 18 „țări”, dar și pe hărțile aferente, figurează doar Țara Maramureșului, Țara Lăpușului și Țara Chioarului. Oricum, județul Maramureș este privilegiat în acest sens, niciun alt județ din țară nemaireușind această performanță. Cât despre regiunea Codru, se afirmă răspicat, pe baza unor argumente indubitabile, că se încadrează în categoria „ținuturi”. Spre deosebire de „țări”, „ținuturile” se caracterizează prin: organizare sistematică incipientă; lipsa centrelor polarizatoare; gravitație naturală și antropică preponderent centrifugă; lipsa unei matrice definitorii generatoare de specificități funcționale; limite puțin tranșante, greu de identificat; spațiu mental precar conturat (p. 28).
De altfel, există o lucrare temeinică și exhaustivă pe această temă, intitulată „Ținutul Codrului. Analiză regională”, realizată de Monica Simona Chita și publicată la Editura Risoprint, Cluj-Napoca, 2018. Este o lucrare de doctorat și are un profund caracter științific, academic, tema fiind cercetată din toate unghiurile posibile: Elemente de ordin teoretic și metodologic privind studiul de geografie regională a ținuturilor, Organizarea administrativ-teritorială a ținutului Codrului de-a lungul istoriei, Ținutul Codrului ca proiecție mentală, Componenta naturală și rolul ei în funcționalitatea ținutului Codrului, Practicile economice și căile de comunicație, Sinteza regională a ținutului Codrului.
Jurnalistic sună bine: „Maramureș. Țara celor patru țări”. Și probabil așa va rămâne în mentalul colectiv al populației din actualul județ Maramureș, o struțo-cămilă născută cu forcepsul în laboratoarele regimului comunist. Din punct de vedere științific, situația e nuanțată. Dar cui îi pasă de nuanțele culorilor atunci când admiră un curcubeu după o ploaie de vară, care răcorește atmosfera supraîncălzită, într-o zi toridă de august a anului de grație 2026?
