Inutil să vorbim despre monstruoasa coaliție care guvernează țara din iunie 2025, în urma unor halucinante alegeri prezidențiale, în care suveraniștii și-au arătat colții și au fost la un pas să cotropească Palatul Cotroceni. Împinși de la spate de context, PSD și PNL au fost constrânși să mai „danseze” împreună o vară, după care social-democrații lui Grindeanu nu s-au ferit să își exprime revolta față de măsurile reformiste ale premierului. Totul a culminat în octombrie 2025, când, oficial, PSD-ul a renunțat să se mai autodefinească drept partid progresist.
Au trecut sărbătorile de iarnă, după care tirada anti-Bolojan a depășit pragul decibelilor considerați suportabili de societatea românească. La o săptămână după Paști, adică azi, liderii PSD sunt chemați să își exprime opinia și votul privind retragerea sprijinului politic pentru premierul liberal Ilie Bolojan.
Întrebare: de ce vrea PSD să provoace o criză guvernamentală în România? Răspuns oficial: Nu vrea acest lucru. Vrea să rămână în continuare la putere, dar cu un alt premier, tot liberal (conform protocolului din coaliție), însă mai flexibil când vine vorba de doleanțele social-democraților. Iar dacă acest lucru nu este posibil, Grindeanu este dispus să se sacrifice și să preia el frâiele puterii la Palatul Victoria. „Premierul Bolojan nu a depășit poziția de președinte PNL, cu susținere USR, nu a realizat că este premierul unei coaliții și că este și premierul PSD-ului, asta nu a înțeles”, a declarat aseară Sorin Grindeanu, la un post de televiziune.
Răspunsul neoficial este mult mai nuanțat și vine din revolta izbucnită în sânul partidului și a simpatizanților clientelari, decuplați împotriva voinței lor de la „perfuzia bugetară”. Și ne referim aici atât la indivizii care conduceau societăți falimentare cu capital de stat, cât și la primarii de rând, rămași fără surse de finanțare a proiectelor comunitare (prin care își alimentau și conturile proprii). Politica promovată de Bolojan a fost una de austeritate, de astupare a găurilor negre din economie și administrație, fapt care a nemulțumit profund toate straturile Partidului Social Democrat, pentru că oportunismul este cuvântul de ordine al tuturor persoanelor din jurul acestei formațiuni politice.
Oficial, Grindeanu a menționat că PSD vrea schimbarea premierului pentru că acesta a tratat societatea „ca pe un dosar de insolvență” și nu a ținut cont „de viețile românilor”, iar „tăierile nu și-au dovedit eficiența”. Povestea cu „viețile românilor” e cam așa: nouă ne pasă de oameni, de bunăstarea lor, așa că le dăm pensii, salarii, indemnizații, ce vor ei, dar de pensiile speciale să nu se lege nimeni, de privilegiile noastre nici atât. Adică un fel de consens, de conviețuire în bună armonie pe seama finanțelor țării sau a datoriilor externe, cu speranța că cineva, cândva, le va șterge, că doar o țară nu poate da faliment. Bruxelles-ul? Să își pună pofta în cui și să ne mai lase cu deficitul de cont curent, că și noi suntem oameni și trebuie să trăim.
Grindeanu a învățat de mic cum se dă jos propriul guvern, de pe vremea când, chiar el, premier fiind, a fost debarcat de propriul partid din fruntea executivului. De unde se vede treaba că PSD s-a debarasat de Dragnea, dar nu și de moștenirea lui.
În ședințele cu ușile închise ale partidului, acest scenariu a fost întors pe toate fețele, iar argumentul suprem pentru declanșarea operațiunii a venit din partea unor pseudo-analiști, care au opinat că măsura va determina redresarea partidului inclusiv în intențiile de vot ale electoratului. Ce au omis ei să precizeze este că acesta ar fi pasul trei. Pasul doi înseamnă ajungerea la putere fără PNL (care nu mai vrea) și fără AUR, ceea ce este imposibil. Dar zarurile au fost aruncate. Cine a declanșat criza, să o și stingă!
