Marea Britanie a devenit în ultimii ani ținta preferată a Kremlinului, fiind acuzată de implicare în comploturi diverse.
Moscova a susținut că Londra ar fi planificat atacuri cu drone asupra bazelor aeriene și sabotarea conductei Nord Stream. Autoritățile ruse au acuzat, de asemenea, Marea Britanie de coordonarea unor incursiuni „teroriste” și complicitate la atacul Statului Islamic.
Săptămâna aceasta, Rusia a adăugat o nouă acuzație: serviciile britanice ar fi încercat, fără succes, să ademenească piloți ruși către Occident.
Sergei Lavrov a declarat că FSB a prezentat detaliat planul, vizând un pilot al unui avion cu rachete Kinzhal.
Acesta ar fi fost direcționat spre România, unde, conform Moscovei, ar fi urmat să fie doborât de NATO.
Lavrov a ironizat situația, afirmând că britanicii reușesc mereu să scape de responsabilitate, folosind o expresie populară rusă. Londra a respins toate acuzațiile, dar Kremlinul continuă să prezinte Marea Britanie drept principal adversar în propaganda oficială.
John Foreman, fost atașat militar britanic la Moscova, a explicat că Rusia se consideră egală cu Statele Unite. Cum nu poate critica direct Washingtonul, Kremlinul preferă să transfere responsabilitatea asupra Londrei, prezentând-o ca sursa problemelor.
Serviciul rus de informații externe a susținut recent că Londra joacă astăzi rolul de „instigator global”, ca înaintea războaielor mondiale. Istoria rivalității dintre cele două state este veche, încă din momentul „Marelui Joc” din secolul XIX.
În timpul Războiului Rece, SUA erau considerate „inamicul principal”, iar Marea Britanie ocupa un loc secundar în percepția KGB.
Invazia Ucrainei a dus relațiile la un nivel minim, iar Londra s-a arătat dispusă să își asume riscuri majore.
O sursă ucraineană a remarcat că britanicii au fost „mereu cu un pas înainte” încă din primele zile ale războiului.
Boris Johnson a vizitat Kievul în aprilie 2022, imediat după retragerea trupelor ruse, cu mult înaintea lui Joe Biden. Moscova l-a acuzat ulterior că ar fi blocat un posibil acord de pace, acuzație respinsă de președintele Volodimir Zelenski.
Foreman a subliniat că în cadrul serviciilor de securitate există cu adevărat grupuri care au ostilitate față de britanici, mai ales printre siloviki. Termenul „anglo-saxoni” a fost reînviat ca etichetă pentru un presupus complot occidental condus de Londra împotriva Rusiei.
Propaganda televizată amplifică ostilitatea, cu prezentatori care lansează amenințări spectaculoase, inclusiv ideea scufundării Marii Britanii cu arme nucleare. Un sondaj Levada Centre a arătat că aproape jumătate dintre ruși consideră Marea Britanie unul dintre principalii inamici.
Foreman a remarcat că această ură nu este percepută în mod similar de britanici, care nu conștientizează intensitatea sentimentelor.
Michael Clarke, profesor la King’s College, a notat că liderii ruși acordă Marii Britanii un „compliment invers”.
Mesajele Kremlinului sunt contradictorii: Londra este descrisă simultan ca un imperiu în declin și ca o putere globală.
Think-tankuri rusești o prezintă ca pe un stat slăbit, dependent de Washington și aflat în criză morală.
Diplomați europeni subliniază că, în ochii Moscovei, britanicii ocupă un loc aparte, ostilitatea fiind mai puternică decât față de Europa. Kremlinul evită dialogul cu Londra, preferând contacte cu Berlinul și Parisul, considerate canale mai utile pentru influență.
Analistul Pavel Baev consideră că sprijinul larg pentru Ucraina în societatea britanică face Moscova să caute alte canale. Clarke a adăugat că Rusia percepe Marea Britanie ca izolată după Brexit și vulnerabilă strategic în raport cu Europa.
Din această perspectivă, Londra este văzută ca mai expusă decât oricând, incapabilă să își refacă rapid poziția internațională.
